Liliacul

ACTUL I

În salonul soţilor Gabriel şi Rosalinda Eisenstein, doar Adela, nostima subretă de curând angajată, deretică. O serenadă se aude de afară. Poștașul îi aduce de la sora ei, Ida, o invitaţie la balul pe care prinţul Orlofsky îl dă chiar în seara aceea. Apare Rosalinda care-i recunoaşte vocea vechiului ei adorator, Alfred. Acesta pătrunde în cameră şi nu pleacă până ce Rosalinda nu-i promite că-l va primi din nou.
Eisenstein intră furios, certându-se cu avocatul Blind: este condamnat la opt zile de arest şi trebuie să se prezinte imediat la închisoare. Doctorul Falke, care venise mai devreme, profită de lipsa Rosalindei pentru a-i propune lui Gabriel o seară de bal la tânărul și bogatul prinţ Orlofsky. S-a gândit la Eisenstein, pentru că are idei năstruşnice care să înveselească societatea. De pildă, acum trei ani, l-a lăsat pe el, dr. Falke, beat şi adormit în costum de liliac, în parcul oraşului. La balul prinţului vor fi atâtea femei frumoase! Și „şoriceii”! Ceasornicul lui cu „magnet” care a ademenit atâtea femei, ar putea intra în acţiune. La toate aceste tentaţii, Eisenstein nu poate rezista: va merge la bal, după care, de dimineaţă, se va prezenta la închisoare. Desigur, Rosalinda nu va şti nimic despre toate acestea. Eisenstein pleacă, iar Adela obţine învoirea dorită pentru bal.
Alfred intră în casă şi se face comod, îmbrăcând halatul lui Gabriel. Destupă o sticlă de vin şi se aşază la masă ca şi când ar fi stăpânul casei.
Se aude clopoţelul de la intrare. Surprinsă, Rosalinda deschide ușa. Apare Frank, directorul închisorii, care a venit să-l conducă personal pe Eisenstein în arest, fiind foarte grăbit să ajungă la bal. Luându-l pe Alfred drept Eisenstein, îl invită politicos să-l urmeze. Alfred protestează, dar la cererea Rosalindei, pentru a-i salva reputaţia, el consimte să meargă la închisoare.
Imediat după plecarea celor doi, Rosalinda primeşte o scrisoare de la doctorul Falke, prietenul lui Eisenstein, prin care acesta o informează asupra locului unde îşi va petrece soţul ei, prima noapte de arest. Pentru a se convinge, are şi o invitaţie la balul prinţului.

ACTUL II

Prinţul Orlofsky, la douăzeci de ani neîmpliniţi este extrem de bogat. A cunoscut toate distracţiile posibile şi acum se plictiseşte. Doctorul Falke l-a asigurat că în seara aceasta va râde copios de farsa pe care a pus-o la cale.
Petrecerea este în toi, invitaţii beau şampanie, dansează şi cântă. Adela, îmbrăcată în rochia cea nouă a Rosalindei, intră în scenă. Se prezintă prinţului Orlofsky ca artistă, recomandându-se „Olga”. Apare şi marchizul Renard, care nu este altul decât Gabriel Eisenstein.
Prinţul îl invită la o partidă de... băutură. Eisenstein, pentru a nu-l supăra pe Orlofsky, bea pahar după pahar până ce se îmbată. Deodată, o vede pe Adela, dar doctorul Falke îl convinge că se înşală, ea fiind domnişoara „Olga”. Prinţul Orlofsky se amuză. Se anunţă un alt invitat, contele Chagrin, care nu este altcineva decât Frank, directorul închisorii.
Ultima invitată este Rosalinda, care-şi face apariţia cu o mască pe faţă, pretinzând că este o contesă maghiară. Eisenstein începe să o curteze, arătându-i ca irezistibil argument ceasul său cu magnet. Ea răspunde cascadei de complimente ale lui Gabriel, luându-i ceasul. Eisenstein, antrenat de prinţul Orlofsky şi de doctor, povesteşte, spre hazul invitaţilor, cum l-a păcălit pe Falke în urmă cu trei ani, de i-a rămas acestuia porecla de „doctorul liliac”.
Orologiul bate ora 6, iar Frank şi Eisenstein se grăbesc să plece către închisoare, însă pe drumuri diferite. Doctorul Falke anunță că petrecerea va continua... la puşcărie, adică la „vesela puşcărie”, după cum spune „ameţitul” gardian Frosch.

ACTUL III

Alfred, arestat în locul lui Eisenstein, după o noapte de închisoare, cântă. Apare Frank, directorul puşcăriei, căruia i se comunică cele petrecute. Nu termină dialogul cu gardianul pentru că la uşă apar cele două fermecătoare surori, Adela şi Ida, căutându-l pe „contele Chagrin”. Adela îi mărturiseşte lui Frank adevărata ei identitate, acesta oferindu-i un rol de operetă. În uşă apare Eisenstein, iar Frosch, la ordinul lui Frank, ascunde fetele în celula vecină.
Întâlnirea celor doi, adevăratul Eisenstein şi Frank, dă naştere la mărturisiri şi scene amuzante. Cel mai încurcat este Eisenstein, mai ales când apare avocatul Blind, care susţine că a venit la închisoare la solicitarea „arestatului Eisenstein”.
Acum realizează că altcineva a fost arestat în locul său, luat din compania soţiei sale Rosalinda, din propria casă. Îi vine ideea de a se prezenta el în locul avocatului, luându-i acestuia ochelarii şi roba.
Apar în scenă Alfred şi Rosalinda, pentru a discuta cu avocatul Blind, care, de fapt, este Eisenstein deghizat. După discuţii aprinse, Eisenstein cere să i se facă dovada că este Eisenstein şi numai atunci va intra la închisoare. Frosch îi cheamă pe toţi invitaţii prinţului Orlofsky, să depună mărturie pentru Eisenstein. În genunchi, smerit, Gabriel cere iertare Rosalindei, dându-şi seama că toată farsa a fost pusă la cale de „doctorul liliac”, care astfel s-a răzbunat pentru păcăleala de odinioară.

Totul se termină cu bine: cei doi soţi se împacă, iar Adela are sprijinul prinţului pentru a deveni artistă...