„Sunetul muzicii” este una dintre poveștile care, odată descoperite, ramân mereu în suflet
Munți, o casă plină de copii, o tânără care aduce cu ea muzica și bucuria de a trăi, un tată sever care învață să zâmbească din nou și cântece pe care ajungi să le recunoști după numai câteva note.De la joaca și energia copiilor la tandrețe, iubire și momente în care viața îi obligă pe eroi să facă alegeri dificile, „Sunetul muzicii” trece firesc de la zâmbet la emoție.
Musicalul semnat de Richard Rodgers și Oscar Hammerstein II vorbește despre familie, iubire și curaj, despre lucrurile care ne apropie și despre cele pentru care merită să luptăm.Povestea care a cucerit generații întregi continuă să ne amintească un lucru simplu: muzica unește.
Iar atunci când vocile copiilor umplu scena, povestea familiei von Trapp capătă poate cea mai frumoasă dintre dimensiunile sale: bucuria de a cânta împreună.
Cu participarea extraordinară a copiilor din Corul de Copii UNISON
Pregătirea muzicală și artistică: dirijor George Dumitrașcu, manager general UNISON
Orchestra, Corul și Baletul Operei Brașov
Act I
Salzburg, 1938, în ajunul anexării Austriei de către Germania nazistă.
Maria Rainer, o copilă cu suflet rebel, se decide să urmeze calea monahală a abației Nonnberg. În încercarea de a o ajuta să se maturizeze, înainte de a se dedica acestui stil de viață, Maica Stareță o trimite din mănăstire pentru a servi drept guvernantă a celor șapte copii ai fostului ofițer de marină, Căpitanul Georg von Trapp.
În casa Căpitanului, Mariei îi sunt prezentați cei șapte copii, care apar mărșăluind în ritmul impus de fluierul tatălui lor. Cum fiecare membru al familiei răspunde unui fluierat bine-cunoscut, și Mariei îi este comunicat sunetul în urma căruia trebuie să-și facă apariția. Bineînțeles că Maria refuză să accepte această manieră de comunicare, iar în lipsa căpitanului, copiii sunt încurajați să se apropie de muzică, încălcând regulile stricte ale acestuia.
Liesl, fiica cea mare a căpitanului von Trapp, se strecoară în grădina casei pentru a-l întâlni pe Rolf, având parte de primul sărut. La întoarcere, singura cale de a intra în casă este chiar fereastra camerei noii guvernante care, pentru a evita morala căpitanului, consimte să păstreze secretul. În acest timp, o furtună puternică îi adună copiii înspăimântați în camera Mariei, iar aceasta le distrage atenția printr-un cântec popular, vesel.
O lună mai târziu, căpitanul von Trapp revine acasă, însoțit de Elsa Schraeder, o văduvă vieneză sofisticată și de Max Detweiler, secretar al Ministerului Educației și Culturii, care caută grupul de cântăreți locali perfect, pentru a fi înscris la Festivalul anual Kaltzberg. Elsei i se pare fermecător aici, în provincie, dar este frustrată pentru că Von Trapp încă nu a cerut-o în căsătorie.
Fericiți de întoarcerea tatălui lor, copiii apar îmbrăcați în hainele confecționate de Maria din draperiile vechi ale casei și, în pofida reacției severe a căpitanului, Maria îndrăznește să-i vorbească despre afecțiunea pe care ar trebui să o arate copiilor săi. Tensiunea lui von Trapp dispare auzindu-și copiii cântând pentru Elsa. Impresionat de faptul că Maria a adus muzica înapoi în casa lui, Georg îi cere să rămână.
Von Trapp organizează o petrecere fastuoasă pentru a o prezenta pe Elsa nobilimii locale. La petrecere, Kurt încearcă să-și amintească pașii împreună cu Maria. Căpitanul intervine și, în timp ce dansează, Georg și Maria își dau seama de atracția reciprocă. La cererea Elsei, copiii își iau rămas bun printr-un cântec adresat invitaților. Încântat, Max le propune să participe la Festivalul Kalzberg.
Bulversată de interacțiunea cu Căpitanul, Maria pleacă fără să-și ia rămas bun, fugind înapoi la Abația Nonnberg. La Mănăstire, Maria îi spune Maicii Starețe că este gata să depună jurămintele de sărăcie, ascultare și castitate. Maica stareță își dă seama că Maria este îndrăgostită și o trimite înapoi în casa Căpitanului.
Act II
În așteptarea festivalului, Max repetă cu copiii, dar, fără Maria, ei și-au pierdut bucuria de a cânta. Când se întoarce Maria, veselia reapare. O veste neplăcută, însă: Căpitanul se va căsători cu doamna Schraeder.
Situația politică se înrăutățește, Austria devine o țară aflată sub ocupație, iar baroneasa văzând că nu îl poate convinge pe căpitan să treacă de partea Germaniei naziste, hotărăște să rupă logodna și pleacă la Viena. Revăzând-o pe Maria, Căpitanul înțelege acum ceea ce amandoi au știut, în adâncul sufletului, de mult timp.
Maria și Georg pleacă în luna de miere, însă din cauza evenimentelor sociale și, mai ales a faptului că domnul Zeller, conducătorul nazist al districtului semnalează lipsa arborării steagului celui de-al treilea Reich pe vila familiei von Trapp, sunt nevoiți să își scurteze sejurul.
Von Trapp este înștiințat că trebuie să se prezinte imediat la Bremerhaven, pentru a lupta împotriva propriei țări. Împreună cu Maria, Georg decide să părăsească definitiv Austria, folosindu-se de pretextul că sunt programați să cânte în cadrul festivalului. Amiralul von Schreiber îi acordă căpitanului permisiunea să se prezinte la serviciu câteva zile mai târziu.
Festivalul începe, iar Maria și Georg interpretează, alături de copii, un imn adus iubitei Austrii: Edelweiss. Max îi anunță că o gardă de onoare așteaptă să-l escorteze pe Căpitan de îndată ce concertul se termină și, pentru a câștiga timp, creează o diversiune. Cântăreții familiei Von Trapp sunt anunțați ca mari câștigători ai Festivalului, dar nu sunt de găsit.
Familia se refugiază în grădina Mănăstirii Nonnberg, în timp ce soldații naziști roiesc în jur. Rolf este cel care îi descoperă pe Von Trapp, dar, văzând-o pe Liesl, alege să nu dezvăluie ascunzătoarea lor. Aceștia sunt obligați să străbată cărările ascunse din munți și, în final, ajung în siguranță pe tărâmul Elveției.