Adrian Dumitru
Faust
tenor
Faust are tot ce și-ar putea dori un om care și-a petrecut viața studiind. Mai puțin tinerețea. Convins că nu mai are nimic de așteptat, este gata să renunțe la tot când apare Méphistophélès și îi face o ofertă greu de refuzat: îi redă tinerețea, iar prețul va fi plătit mai târziu.
Apoi o vede pe Marguerite și lucrurile se complică.
În „Faust”, iubirea, dorința și tentația merg împreună de la început, iar Méphistophélès are grijă ca fiecare alegere să împingă povestea puțin mai departe.
Opera lui Charles Gounod are câteva dintre cele mai cunoscute pagini ale repertoriului francez, de la celebra arie a bijuteriilor a Margueritei până la muzica întunecată și plină de ironie a lui Méphistophélès. O poveste în care diavolul promite exact ceea ce îți dorești. Problema este ce faci după ce primești.
Orchestra, Corul și Baletul Operei Brașov
ACTUL I
Tabloul 1
Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust îşi recunoaşte înfrângerea la sfârşitul unei vieţi în care munca intensă în domeniul ştiinţei (filosofie, medicină, chiar şi teologie) i-a impus renunţarea la toate bucuriile şi plăcerile omeneşti. Cupa cu otravă i se opreşte lângă buze, când, de afară răzbate un cântec vesel ce slăveste natura şi dragostea. Nefericitul Faust blestemă, invocându-l pe Satan. Acesta apare sub înfăţişarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorinţă. Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forţe de rezistenţă ale bătrânului. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Mefisto îi va dărui lui Faust tinereţe şi frumuseţe, luându-i în schimb sufletul. La un semn al lui Satan, bătrânul Faust se transformă într-un chipeş cavaler în floarea vârstei.
Tabloul 2
În mijlocul unei mulţimi vesele şi gălăgioase care petrece, tânărul ofiţer Valentin stă retras suferind la gândul că, nevoit să plece la război, o va lăsa singură pe sora lui, Margareta. Valentin imploră cerul s-o ocrotească. Tânărul student Wagner începe un cântec vesel de pahar care este întrerupt brutal de Mefisto. Acesta îi uimeşte pe toţi făcând să curgă în pahare vin venit de nu se ştie unde, antrenându-i pe toţi într-un cântec în care preaslăveşte puterea aurului. Contrariat şi revoltat de purtarea lui Mefisto,Valentin îl provoacă la duel, dar sabia îi cade din mână. Speriaţi, oamenii se retrag, iar soldaţii îndreaptă spre necunoscut mânerul sabiei cu semnul crucii. Satan este nevoit să dea înapoi. După acest incident petrecerea reîncepe. Apare Margareta. Faust îi iese în cale şi se oferă să o însoţească până acasă. Tânăra refuză cu modestie, dar ferm.
ACTUL II
Tabloul 3
În grădina Margaretei, tânărul Siebel vine cu un buchet de flori pe care-l lasă pe o bancă, semn al curatei sale iubiri. După plecarea sa, în grădină pătrund Faust şi Mefisto. Impresionat de atmosfera de linişte şi pace a acestui lăcaş, Faust încearcă o puternică emoţie. Mefisto aşază o casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după care cei doi se ascund în spatele unor boscheţi. Soseşte Margareta tulburată de imaginea frumosului cavaler necunoscut căruia îi refuzase braţul. Aşezându-se la roata de tors, ea cântă vechea Baladă a regelui din Thule, cel rămas până la moarte credincios iubirii sale. Deodată zăreşte caseta pe care nu se poate stăpâni să n-o deschidă. Împodobită cu bijuteriile minunate, Margaretei i se pare ca seamănă cu o fiică de rege. Faust şi Mefisto se apropie. O vecină mai vârstnică, Martha, extaziată în faţa unor asemenea bogăţii, este discret îndepărtată de către Mefisto care se preface că o curtează. Rămaşi singuri, Faust şi Margareta sfârşesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Odată cu căderea noptii Faust vrea să plece, dar, reţinut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei îşi cântă dragostea chemându-şi iubitul. Faust răspunde la chemarea ei şi cei doi se pierd într-o îmbrăţişare pătimaşă. Cu un zâmbet sarcastic, Mefisto îşi admiră victoria.
Actul III
Tabloul 4
Părăsită de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar şi în sfântul lăcaş, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovăţind-o.
Tabloul 5
Valentin se înapoiază acasă odată cu toţi soldaţii, cântând gloria obţinută în bătălii. La întrebările lui, Siebel răspunde evaziv. Valentin aleargă spre casă, cuprins de bănuieli. Pradă mustrărilor de conştiinţă pentru fapta săvârşită, Faust nu are curajul să bată la poarta iubitei. Mefisto, care îl însoţeşte ca o umbră, cântă o serenadă, dar din casă apare Valentin care vrea să spele în sânge dezonoarea surorii sale. În duelul cu Faust, Valentin este rănit mortal de spada lui Mefisto şi, înainte de a-şi da sufletul, îşi blestemă sora.
Tabloul 6
Faust şi Mefisto pătrund în celula în care a fost întemniţată Margareta. Cu minţile rătăcite, ea şi-a ucis copilul. Fericită la auzul glasului iubitului ei, Margareta se retrage îngrozită la vederea lui Mefisto, refuzând categoric să părăsească celula. Cu ultimele puteri ea cheamă îngerii să-i salveze sufletul chinuit. În faţa trupului ei lipsit de viaţă se aude glasul lui Mefisto: „E OSÂNDITĂ!!!”, dar de sus, din înălţimile cerului, voci limpezi rostesc: „E MÂNTUITĂ!!!”. Sufletul Margaretei se înalţă la cer.
