Silvia Micu
Adina
soprană
Nemorino o iubește pe Adina. Ea știe, dar nu pare deloc hotărâtă să-i răspundă la fel. Și, ca lucrurile să se complice, apare Belcore, un sergent foarte sigur pe farmecul lui, care nu pierde prea mult timpul și o cere de soție.
Nemorino are nevoie de o soluție. Și o găsește la Dulcamara, doctor ambulant, vânzător de leacuri miraculoase și om capabil să te convingă de aproape orice. Pentru câțiva bani, îi vinde un elixir care ar trebui să o facă pe Adina să se îndrăgostească de el. Elixirul este, de fapt, vin.
Nemorino îl bea și așteaptă. Numai că de aici lucrurile încep să meargă într-un fel pe care nu-l mai controlează nimeni.
„Elixirul dragostei” e vesel, are încurcături, gelozii, un fals doctor absolut delicios și un Nemorino de care te atașezi repede. Și are „Una furtiva lagrima”, momentul în care, pentru câteva minute, toată comedia se oprește și Nemorino înțelege că poate Adina chiar îl iubește.
Orchestra, Corul și Baletul Operei Brașov
Actul I
Nemorino, un băiat sărac, este îndrăgostit de Adina, o tânără bogată care îl tratează cu indiferență. Când Nemorino o aude pe Adina citind sătenilor povestea lui Tristan și a Isoldei, el este convins că o băutură magică îl va ajuta să câștige dragostea Adinei. În sat sosește sergentul Belcore cu regimentul său. Încrezutul sergent o remarcă pe Adina și nu se sfiește chiar să o ceară în căsătorie, în fața tuturor. Nemorino se simte amenințat și, rămas singur cu fata pe care o iubește, acesta îi mărturisește dragostea sa, dar Adina îl refuză, motivând că ea este o persoană nestatornică. Mai mult decât atât, îi sugerează lui Nemorino să aibă grijă de unchiul lui, grav bolnav. În sat își face apariția doctorul Dulcamara, un șarlatan care vinde licori „făcătoare de minuni”. Nemorino îl întreabă pe Dulcamara dacă are elixirul dragostei din povestea Isoldei. Fără să recunoască numele „Isolda”, dar cu talent de comerciant, realizând că poate ieși profit de pe urma acestei afaceri, Dulcamara îi vinde lui Nemorino băutura care îl va face să fie iubit de Adina și care nu este altceva decât vin („È Bordò, non elisir”). Ca să aibă timp să părăsească satul, Dulcamara îi spune lui Nemorino că licoarea își face efectul în 24 de ore. Nemorino decide ca, în timp ce așteaptă efectul elixirului pe care și-a cheltuit ultimii bani, să o trateze cu indiferență pe Adina. Aceasta devine furioasă și, ca să îi facă în ciudă, acceptă cererea în căsătorie a lui Belcore și urmează să se mărite în șase zile. Nemorino este convins că elixirul îl va ajuta să o cucerească pe Adina, astfel că râde ca răspuns la situație. Belcore află că el și regimentul trebuie să părăsească satul în dimineața următoare, dar Adina îi promite că se vor căsători până la plecarea acestuia. Acest lucru îl sperie pe Nemorino, care cere disperat ajutorul doctorului Dulcamara. Între timp, Adina și Belcore invită pe toată lumea la petrecerea de nuntă.
Actul al II-lea
Pregătirile pentru petrecere sunt în toi. Dulcamara prezintă un moment de divertisment, la care o invită pe Adina să cânte alături de el. Notarul își face apariția pentru a oficializa căsătoria. Adina este nemulțumită pentru că nu îl vede pe Nemorino, cel pentru care a organizat tot acest circ. Cei doi viitori soți pleacă să semneze contractul, însoțiți fiind de invitați. Numai Dulcamara rămâne la masă să deguste. Apare Nemorino, care l-a văzut pe notar și este convins că a pierdut-o pe Adina. Nemorino îl întâlnește pe Dulcamara și, cu o ultimă fărâmă de speranță, îl imploră să îi mai dea o doză din elixirul magic, dar mai puternică și cu efect mai rapid. Dulcamara este nerăbdător să mai câștige un ban dar, când Nemorino recunoaște că este lefter, refuză să îi vândă și pleacă. Apare Belcore care se frământă cu privire la amânarea semnării contractului de către Adina („La donna è un animale stravagante davvero”). Belcore îl vede pe Nemorino și, aflând că acesta are nevoie de bani, îi propune să se înroleze în armată deoarece va primi o sumă de bani pe loc. Nemorino acceptă, gândindu-se numai la faptul că o va câștiga pe Adina, iar Belcore este bucuros să își înlăture rivalul. Cei doi pleacă. Apare Gianetta cu fetele din sat, bârfind despre unchiul lui Nemorino care a murit și i-a lăsat o avere mare. Intră Nemorino, amețit de „băutura magică” cumpărată, între timp, din banii oferiți de Belcore. Fetele din sat îl „atacă”, iar Nemorino crede că este elixirul care își face efectul. Adina și Dulcamara îi surprind. Adina nu înțelege acest val de popularitate de care se bucură Nemorino, în schimb Dulcamara începe să «creadă» că ceea ce vinde el chiar are efect, motiv datorită căruia încearcă să îi vândă și Adinei care, acum știind toată povestea, realizează că iubirea lui Nemorino este sinceră și dorește să îl câștige, fiind încrezătoare în forțele proprii. Harul feminin este mai puternic decât elixirul („La ricetta è il mio visino, in quest'occhi è l'elisir”). Nemorino apare singur, reflectând la o lacrimă pe care a văzut-o pe obrazul Adinei în timp ce o “ignora” mai devreme. Acesta se autoconvinge că Adina îl iubește. Apare Adina care îl întreabă de ce s-a înrolat în armată. El motivează că este în căutarea unei vieți mai bune, dar ea îl anunță că a cumpărat contractul de la sergentul Belcore și că este un om liber, asigurându-l că va fi fericit dacă rămâne în sat. Adina vrea să plece în casă, dar Nemorino crede că este abandonat și afirmă că dacă nu este iubit preferă să moară soldat („Poiché non sono amato, voglio morir soldato”). Adina, mișcată profund de fidelitatea lui Nemorino, îi declară iubirea. Intră Belcore, surprins să îi vadă pe Adina și Nemorino împreună, dar acceptă cu fruntea sus înfrângerea. Dulcamara spune tuturor că datorită elixirului său iubirea este posibilă și mai vinde, astfel, câteva sticluțe.
