Luna Muramatsu
Swanilda
solistă balet
Baletul spune povestea inventatorului Coppélius, este un bătrân misterios care duce o viață izolată, construind păpuși mecanice și trăind cu speranța că, într-o bună zi, va reuși să le însuflețească prin formulele sale magice, El este creatorul unei păpuși mecanice extrem de realiste, și a tinerilor îndrăgostiți Franz și Swanilda. Tânăra Swanilda pătrunde în atelierul meșterului și se substituie celei mai frumoase păpuși. Prefăcându-se că reacționează la semnele magice încercate de Coppélius, îl face să creadă că și-a împlinit visul. în cele din urmă, Coppélius își dă seama că a fost înșelat. Intriga pornește de la fascinația lui Franz pentru misterioasa Coppélia, pe care o crede o fată reală. Swanilda descoperă însă adevărul și pune la cale o farsă ingenioasă pentru a-și recupera logodnicul.
Premiera mondială a baletului „Coppélia” a avut loc în 1870, la Théâtre Impérial de l’Opéra din Paris. Coregrafia originală a fost semnată de Arthur Saint-Léon, pe un libret realizat împreună cu Charles Nuitter. De-a lungul timpului, lucrarea a devenit unul dintre cele mai apreciate balete comice ale secolului al XIX-lea, datorită muzicii pline de farmec și poveștii pline de umor.
Acțiunea este plasată într-un mic târg din Boemia. Swanilda pătrunde în atelierul misteriosului Coppélius și se substituie celei mai frumoase păpuși create de acesta. Prefăcându-se că prinde viață sub influența formulelor magice ale inventatorului, îl face pe Coppélius să creadă că și-a împlinit visul. În cele din urmă, adevărul iese la iveală, iar aventura se încheie cu nunta Swanildei și a lui Franz, în mijlocul unei sărbători populare.
Soliștii și Ansamblul de balet al Operei Brașov
Libretul: Charles Nuitter și Arthur Saint-Léon
Premiera baletului „Coppélia” a avut loc la Théatre Imperial de l'Opéra din Paris, la data de 25 mai 1870.
ACTUL I
Locuitorii unui oraș mic din Boemia se află în ajun de sărbătoare. Cu această ocazie, meşterul clopotar a făurit un nou clopot, a cărui inaugurare festivă se va desfăşura în piaţa din centrul orăşelului. Dorind să atribuie acestui eveniment o notă deosebită, meşterul clopotar îi cere păpușarului Coppélius să pregătească o surpriză. Coppélius, prin ingeniozitatea sa, se află întotdeauna în centrul atenţiei orăşenilor. De curând, acasă la Coppélius trăiește o fată splendidă, despre care nimeni nu ştie absolut nimic. Iar la întrebările despre ea, meșterul păpușar evită să răspundă. Tinerii din oraș fac nenumărate încercări de a o cunoaște pe fată, dar fără rezultat. Totuşi, lui Franz îi surâde norocul: tânăra l-a salutat de la geamul său. Însă acest moment de fericire l-a costat scump ruperea logodnei cu iubita sa, Swanilda.
Se înserează. Tinerii plănuiesc că vor putea trece neobservaţi în casa lui Coppélius. Prevăzător, meșterul stă la pândă şi îi alungă. În marea învălmăşeală, el pierde însă cheile de la casă. Swanilda cu prietenele sale, martore ale scenei, găsesc cheile şi hotărăsc să intre în casă pentru a afla cine este minunata necunoscută. Coppélius, între timp se întoarce şi observă că uşa casei este întredeschisă. Intră încet, pentru a prinde oaspeţii nepoftiţi. În același timp, pe fereastră intră şi Franz, care, fiind supărat pe Swanilda, doreşte să se răzbune.
ACTUL II
În casa meşterului Coppélius, Swanilda şi prietenele sale rămân înmărmurite la vederea unui aşa număr mare de păpuşi. Acum ele înţeleg că tânăra necunoscută este doar o păpuşă mecanică. De bucurie, fetele pornesc toate păpuşile şi dansează împreună cu ele. Apare Coppélius, care reuşeşte s-o prindă pe Swanilda. În acelaşi moment, la geam apare şi Franz, care ardea de nerăbdare să cunoască miraculoasa fată. Swanilda se plânge lui Coppélius că inima ei este zdrobită şi că Franz o înşală. Bunului Coppélius i se face milă de ea şi îi propune să-l înveţe minte pe Franz.
Coppélius îl îmbată pe Franz cu vin, iar pe Swanilda o îmbracă în rochia păpuşii şi le face cunoştinţă. Franz, aflând că tânăra necunoscută este păpuşă, vrea să plece. În acest moment, meşterul îi spune că ar putea învia păpuşa.spune că ar putea învia păpuşa. Bineînţeles că Franz nu vrea să creadă. Dar iată că păpuşa învie. El este uimit, se îndrăgosteşte de ea pe loc şi îi cere mâna ei de la Coppélius. Astfel trădarea lui Franz este evidentă. Atunci Swanilda îşi scoate peruca: Franz rămâne înmărmurit. El îi cere Swanildei iertare, dar în zadar. Intervine bătrânul Coppélius, care înţelege că între tineri este o dragoste sinceră şi îi împacă.
ACTUL III
Mulţimea s-a adunat în piaţă pentru a sărbători şi pentru a vedea clopotul. Meşterul care l-a făurit trage pânza şi minunatul obiect este admirat de toţi. După ceremonie încep dansurile. În mijlocul veseliei, meşterul Coppélius cere o clipă de atenţie. El aduce păpuşa mecanică şi o porneşte. Ea începe să danseze. O adevărată splendoare! Tânăra necunoscută de la geamul casei lui Coppélius este o păpuşă?! Apoi Coppélius îi cheamă pe Swanilda şi pe Franz, anunţându-i ca mire şi mireasă și dăruindu-le o păpuşă mică - simbol al dragostei lor.
