„Sânge vienez” reprezintă o capodoperă a genului operetă, fiind compusă de renumitul Johann Strauß (fiul). Primăvara anului 1899 a marcat momentul debutului acestei lucrări, având loc la Carltheater din Viena, un loc emblematic pentru cultura vieneză. Libretul operetei ne oferă o fereastră fascinantă către Viena de la sfârșitul secolului XIX, un oraș vibrant, plin de viață, eleganță și contradicții sociale.
Viena, în această perioadă, se prezenta ca un creuzet cultural, unde muzica, arta și moda se contopeau într-un amalgam unic. Opera lui Strauss captează esența acestui oraș, explorând teme precum iubirea, tradițiile și frământările sociale care caracterizau epoca. Personajele sale sunt adesea plasate în situații comice, dar pline de subtext, oferind spectatorilor atât divertisment, cât și o introspecție asupra vremurilor respective.
Astfel, publicul are ocazia de a se bucura de o seară memorabilă, plină de muzică și eleganță, care readuce la viață spiritul vienez al secolului al XIX-lea. Opereta rămâne un element definitoriu în tradiția culturală europeană, reafirmând valoarea sa în peisajul artistic contemporan.
Orchestra și Corul Operei Brașov
Corul “Gymnasium” al Liceului vocational de Muzică Tudor Ciortea
Dirijor: Prof. dr. Elena-Laura Greavu
Actul I
Primul ministru al principatului Reuss-Scheiz-Greiz, Vercingetorix - Prinţ de Gindelbach, soseşte la Viena şi-l caută pe ambasadorul principatului pentru rezolvarea unor probleme de stat. Eduard - Conte de Zedlau este mai preocupat însă de evaziunile extraconjugale decât de sosirea primului-ministru. Rosa - „mamă de ocazie”, angajată de Franzi Cagliari – cunoscută coregrafă în lumea artistică a Vienei - are surpriza de a-l întâlni în vila contelui pe Kagler, tatăl acesteia. Eduard soseşte în grabă la vilă și îi destăinuie lui Josef pasiunea pentru Peppi, o „domnişoară de la croitorie”, fără să ştie că între Peppi şi Josef există o dragoste reciprocă. Eduard îl convinge pe Josef să scrie un bilețel prin care să o invite pe Peppi la Hietzing.
Prin felul său „diplomatic” de a vedea lucrurile, Vercingetorix, înțelege că Franzi Cagliari este soţia contelui, iar doamna cu care era Eduard dimineaţa în trăsură (în realitate, Gabriella, soția acestuia) este metresa contelui.Această confuzie va genera o mare încurcătură, deoarece, atunci când contele îl roagă pe ministru s-o prezinte pe amantă drept soţia lui, ca să îl scape de încurcătură, bătrânul Vercingetorix o va prezenta pe Gabriella drept soția sa. Gabriella, plină de furie, se supune acestui „joc”, pentru a nu crea un scandal.
Actul II
La recepţia simpaticului conte Bitovski sunt prezenţi toţi protagoniştii intrigii. Cu multă sensibilitate, Gabriella încearcă să-l salveze pe Eduard din situaţia în care se complăcea, dar nu reuşeşte. Abil, Eduard aplanează conflictul cu soţia şi astfel dispare şi deruta celorlalţi în legătură cu misterioasa dansatoare Cagliari.
„Finul diplomat”, Vercingetorix, încurcă în aşa manieră lucrurile, încât se ajunge la o confuzie generală. Într-un moment când se credea neobservat, Eduard îi înmânează biletul lui Peppi. Ea recunoaşte că scrisul este al lui Josef, dar acceptă întâlnirea contelui, convinsă că numai aşa îl va determina pe Josef să-şi recunoască deschis dragostea. Toţi se pregătesc să meargă la Hietzing.
Actul III
Evenimentele se petrec pe fundalul serbărilor populare, care se desfăşoară sub cerul unei nopţi de vară. După ce mai întâi cele trei perechi îşi găsesc intimitatea în câte un loc tainic, scânteia deznodământului vine de la precauta Peppi care, din cauza insistenţelor contelui, doreşte să plece acasă.
În cele din urmă, Gabriella obţine de la Eduard dovada dragostei constante şi rezolvarea conflictului aduce împăcarea soţilor, în timp ce celelalte personaje reintră în cursul normal al realităţii. Astfel, Franzi se va căsători cu Vercingetorix şi Kagler cu Rosa, iar Eduard şi Gabriella vor fi naşii lui Josef care se va căsători cu Peppi. Cortina cade, la sfârşitul operetei, peste o atmosferă de voie bună şi dragoste de viaţă.
