Născut în 1937 la Iași, începe studiul muzicii la vârsta de trei ani și jumătate, cu tatăl său, muzician-amator, de distinsă factură intelectuală.
La vârsta de cinci ani începe studiul viorii cu Bella Sasover, violonist în Orchestra Radio. Până la vârsta de 11 ani mai primește îndrumări de la maestrul Jean Bobescu, care îi deschide apetitul pentru dirijatul de orchestră. Intră la Școală de Muzică la 12 ani, urmând cursurile Liceului de Muzică „G. Enescu”, având ca profesori pe George Manoliu (vioară), Constantin Bobescu (muzică de cameră), Teodor Lupu (muzică de cameră), Iosif Conta și Emanoil Elenescu (clasa de orchestră). Absolvă Școala de Muzică în 1954 – 1955, cântând cu Orchestra Simfonică Radio, ca solist, Concertul de Wieniawsky sub bagheta dirijorului Iosif Conta. Intră la Conservatorul „C. Porumbescu în 1955, continuând cursurile de vioară cu profesorul G. Manoliu și, în particular, lucrând și cu Constantin Dumitrescu-Corbea, violonist în Orchestra Radio. în perioada Conservatorului, începe și cariera solistică, obține Bursa Enescu prin concurs, fiind și bursier republican. Obține distincții la Festivalurile Republicane iar în 1959 – 1960 câștigă Premiul I la Concursul Național „G Enescu”.
Este primul interpret român al „Concertului no. 1 pentru vioară și orchestră” de Sostakovich, în anul 1957 – 1958, alături de Orchestra Cinematografiei. Apare ca solist în numeroase concerte simfonice și camerale cu Orchestra Filarmonicii „G. Enescu” București, al cărei membru a devenit după absolvirea Conservatorului. Ca solist face turnee în China, Mongolia, Rusia, Franța, unde și înregistrează, la Radio Pekin, „Sonata a II-a” de Enescu, alături de piese de recital în compania pianistei Irina Botez-Staicu .
între anii 1958 – 1968 are activitate solistică, cântând cu toate formațiile simfonice românești, inclusiv Orchestra Radio și Filarmonica „G. Enescu”, sub baghetele dirijorilor: Gika Zdravkovici, Mircea Basarab, Djura Jaccici, Mircea Christescu, Paul Popescu. în paralel cu activitatea solistică, urmează cursuri de dirijat cu maeștrii Emanoil Elenescu și Mircea Basarab, obține, prin concurs, o bursă de studii a Guvernului francez la Paris și urmează, timp de trei ani, Cursurile de dirijat de orchestră la École Normale Superieure de Musique, sub îndrumarea maeștrilor Charles Munch și Pierre Dervaux. Absolvă cu calificativul maxim „à l’unanimité de jurie” în 1968 și devine dirijor, tot prin concurs, al Filarmonicii din Brașov.
Părăsește vioara în favoarea baghetei și urmează o perioadă, în care preocuparea principală va fi dedicată timp de mai bine de 30 de ani Filarmonicii brașovene, reușind să ridice calitatea profesională a orchestrei, obținând premii de prestigiu la diferite concursuri și festivaluri pentru orchestre. Realizează înregistrări pe discuri „Electrecord”, Radio Madrid, turnee de concerte în Franța, Germania, Italia, Austria, Polonia, Rusia, Luxemburg, Elveția.
în 1970 este bursier al Departamentului de Stat American, urmând cursurile de perfecționare la New York cu Leopold Stokowski și la Philadelphia „Curtis Institute” cu Eugen Ormandy.
Considerat de presa de specialitate atât în tară, cât și în străinătate, dirijor de prestigiu, este invitat în anii următori să susțină concerte cu orchestrele filarmonice din: Austria, Belgia, Germania, Elveția, Turcia, Grecia, Rusia, China, Italia, Japonia, SUA, Singapore, Filipine, Mexic, Suedia, Norvegia.
Invitat ca dirijor-permanent în stagiunile orchestrelor din Suedia – Gavle și Uppsala Symphony Orchestra, Elveția – Musikk Collegium Winthertur, Turcia – Istanbul Symphony Orchestra (fiind și director artistic al acestei orchestre între anii 1987 – 1990), Ankara Presidential Orchestra, Bilkent Symphony Orchestra. Dirijează orchestre de prestigiu ca: Suisse Romande Geneva, Tokyo Symphony Orchestra, Tokyo Philarmonie Orchestra, Miami Philharmonic Orchestra, Mexico Symphony Orchestra, Sankt Petersburg Symphony Orchestra, Queens Symphony Orchestra New York, Basel Symphony Orchestra, Osaka Chamber Orchestra, Athens Philharmonic Orchestra, Frankfurt Philharmonic Orchestra, Krakovia Symphonic Orchestra, Giessen Symphony Orchestra, Halle Philharmonic Orchestra, Vilnius Philharmonic Orchestra, Gavle Symphony Orchestra, Uppsala Symphony orchestra, NordKoping Symphony Orchestra, Singapore Philharmonic Orchestra, Manila Symphony Orchestra, Shanghai Symphony Orchestra, Canton Symphony Orchestra, Leipzig Kammer Orchestra, Colonne Symphony Orchestra etc., în săli de prestigiu ca Santori Hall Tokyo, Bunka Kaikan Tokyo, Hibia Tokyo, Victoria Hall Geneva, Megaron Hall Atena și Megaron Hall Salonic, Miami Symphony Festival Hall – Fort Lauderdale, Salzburg Festival Hall, Wiener Grosse Konzert Sall etc.
Sub bagheta sa au cântat soliști de prestigiu, precum: Igor Bezrodnji, Viktor Pikaisen, Valery Tretiakov, Ayla Erduran, Igor și Valery Oistrach, Ion Voicu, Ștefan Ruha, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Ruggiero Ricci, Lazar Berman, Fazil Say, Magda Tagliaferro, Radu Lupu, Idil Biret, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Li Min Cian, Hussein Sermet, Gita Carasic, Alexander Toradze, Daniil Safran, Rudolf Kerrer, Eugenia Zuckermann, Sabine Mayer, Gulsen Tatu, Collin Carr, Costas Cotsiolis, Dmitri Bashkirov, Luis Bacalov, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Marin Cazacu, Victoria Iaglin, Felicia Filip, Hector Ulisses Passarella etc .
A înregistrat CD-uri pentru numeroase case de discuri precum Philips, Electrecord, Sippario Dischi, Casa Radio, Editura Muzicală Olympia Explorer Records UK, Radio Madrid, Radio Istanbul, Radio Stockolm.
Predă cursuri de master la Kent State University Ohio și Michigan State University (SUA) – cursuri de orchestră și dirijat, Salonic Conservatory Grecia – cursuri de dirijat, la Shanghai Conservatory China – clasa de vioară, la Anadolu University Turcia – cursuri de vioară, muzică de cameră și orchestră.
Mulți compozitori romani i-au dedicat piese (Myriam Marbe, Liana Alexandra, Dumitru Capoianu) și I. Ionescu-Galați le-a interpretat în țară și în străinătate iar dintre aceste piese, unele au fost și înregistrate pe discuri. De asemenea, a cântat în primă audiție în România, compozitori japonezi, suedezi, englezi.
Denumit „omul-orchestră”, „dirijorul pictor”, „un prinț al baghetei” de către critica de specialitate, auzul său absolut este proverbial. Cetățean de Onoare al orașelor: Ploiești, Brașov, Târgu Mureș; este, de asemenea, Membru de Onoare al Academiei Sazuki – Tokyo (Japonia). în 1992 a primit Diploma de Onoare a Ministerului Culturii din Turcia. în 2002 primește Marele Premiu al Criticii Muzicale iar în 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de „Mare Ofițer” . în 2007, an în care a omagiat prin concerte aniversare de către orchestrele filarmonice din București (Radio și Filarmonica „G. Enescu”), Ploiești, Iași, Tg Mureș, Brașov, Galați, Bacău, primește Diploma de Excelență din partea Primăriei Ploiești, Primăriei Brașov, Primăriei Tg. Mureș, Primăriei Galați, Teatrului „Nae Leonard” Galați, Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești, Revistei „Astra”, Forumului Muzical Român.